pasiune si culoare

 

decembrie'89

Iarna răvăşită plânge
Peste proaspete morminte,
Spală străzile de sânge
Nu se mai aud colinde.

Liniştea vremii s-aşterne
Prin ţărâna din morminte,
Dar chinul uitării geme
Printre noi deacu-nainte.

Câte vieţi nevinovate
Aşteptând ziua de mâine
Au pierit cerând dreptate,
Lumină,căldură,pâine.

Au primit in loc de pâine
Gloanţele ucigătoare
Pentru ziua cea de mâine
Lumânări pe trotuare.

Vom putea pe lumea asta
Să vă-nlocuim pe voi,
Şi să curăţim pământul
De gunoaie şi călăi?

 

Pământul Sfânt

Lăsa-ţi casa şi mândria
Veniţi români ca să zidiţi
O ţară unde sărăcia
Doar în nisipuri o găsiţi.

Vă arde soarele pe schele
Şi foamea vă găseşte goi,
Nu-i apă-n lume să vă spele
Durerea care sapă-n voi.

În buncăre sau în bărăci
Vă odihniţi răpuşi de gânduri,
Un lux mai rar printre gândaci
Şi umezeala de pe ziduri.

Veniţi !pământul sfânt primeşte
Să vă sfinţească şi pe voi
Cu vre-o durere ce nu este
Pe drumurile de la noi.

Veniţi ! că bogăţia-i sfântă
În israel la orice colţ
Dar pentru noi e o osândă
O închisoare pentru toţi.

Pentru-n dolar eşti chinuit
Şi umilit ca şi un sclav
Iar când contractul s-a sfârşit
Te-ntorci acasa trist,bolnav.

La noi privighetoarea cântă
Şi iarba este pentru coasă,
Nevasta a-nceput să plângă,
Aşteaptă să te-ntorci acasă.

 

MAMA

 

Mai vino mama iar la noi

Doar tu ai timp de fiecare,

Noi santem domni plini de nevoi

Pamantul drumuri n-are.

 

Ai impartit in sapte tot

Si sufletul tau mare,

Azi copii tai nu pot

Sa-ti scrie o scrisoare.

 

Cateva randuri mult ar fi ?

Si tare vor mai vrea

Sa-ti scrie mama intr-o zi

Dar nu vor mai putea.

 

Cand peste sufletul tau nins

Un dor de noi se cerne

Te uiti pe geam ,te-apuci de plans

Si te trezesti devreme.

 

Cu ochi-n lacrimi pregatesti

La fiecare o plasuta,

In gara un bilet gasesti

Si vi la noi maicuta.

 

Lumina de pe chipul tau

Pe toti ne incalzeste

Cand ne-ai vazut mama din nou

Si noaptea straluceste.

 

 Amintire

 Mai tii minte ? ascultam

Greerii cantand in flori

Mii de ziduri ridicam

Maine iar le daramam

Si visam deatatea ori.

Atunci am zidit o casa

Din nuiele si pamant

Ai plecat si nu-ti mai pasa

Nici de mine nici de casa

Nici de-al nostru legamant.

Iara lumea cu povesti

Am uitato ,a trecut

Azi ma-ntreb pe unde esti

Ce-ai putut sa mai zidesti

Intr-o lume fara LUT?

  

 

E  PRIMAVARA

 

Au inflorit cireşii ,e primăveră tată!

Te-ai dus sădormi de veci sub lespedea de piatră,

Şi atâta ţi-ai dorit s-ajungi să-i vezi in floare

Şi prin grădina mea sa-ţi faci din nou cărare.

Dar dumnezeu n-a vrut, ţi-a dat in schimbul lor

Durerile cumplite a vieţilor ce mor,

Şi te-a luat la el intr-o zi insorită

Lasând in urma ta o viaţă chinuită,

Pe mama care plânge tăcută-ntr-o răscruce

Chemându-te amarnic nu ştie un’ se duce.

Azi cu durere-n suflet in urma ta mă-nchin,

Şi iartă-mă de vrei cu toţii noi greşim.

La orice pas te-aud cum mă chemai să vin,

Să te intorc in pat durerea să-ţi alin.

Te văd cum ne priveai cerşind la fiecare

Un dram de mângâiere , la ceruri indurare.

Cumplită-i despărţirea şi atâta mi-aş dori

Măcar o clipă tată să te mai pot privi

Să te aud rostind măcar un cuvant

Apoi s-adorm şi eu langă al tau mormânt.

 

                                                                 ELENA HABASESCU –aprilie 2008