pasiune si culoare

Am lăcrimat în miez de noapte

E toamnă iar,plânge pădurea,
Plânge şi cerul peste ea,
Când paşii mă poartă aiurea
Te chem să vi iubirea mea.
Casa e rece şi pustie
Şi dorul e rege peste tot,
De ce atâta duşmănie,
Nici să-ti vorbesc eu nu mai pot.

Când flori de liliac mă-mbată
Sub soare cu parfumul lor,
Aştept să vi ca altădată
Să-mi dai cu drag un mărţişor.
Acum târziu în miez de noapte
Un gând frumos spre tine zboară,
Ai să mă ierţi , nu sânt păcate
Pe lumea asta să nu doară

Rămân o flacără aprinsa

Ce se topeste-n rugaciune,
Doreşte, suspină şi stinsă
Ar fi murit pentru tine.
Privesc pe geam ,ninge afară,
Amăgitoarea noapte vine,

Un dor cumplit iar mă omoară
Întoarcete din nou la mine.


După multă vreme te-am visat
Şi-am lăcrimat in miez de noapte,
Printre amintiri te-am căutat,
Dar tu mi le-ai luat pe toate.

Vei rămâne poate un străin


Vei rămâne, poate, un străin,
Un vis frumos neâmplinit,
Icoana la care ma-nchin,
Adierea unui zenit.
Pe pagina în care-ţi scriu
Înmugureşte o iubire,
După ani şi ani oare mai ştiu
Să plâng amar de fericire?

Din ochii mei încet se cerne
Ale iubirii mărturii,
Ce vor rămâne vii, eterne
În melodia ce o scrii.
Destinul nu-l putem schimba,
De scrie să fim împreună,
Nimic în cale nu-mi va sta
Nici munţi înalţi ,ploi sau furtună.

Iubirea mea aşa târzie
Deschide braţele să vin !
Şi lumea toată vreau să ştie
Mâine n-am să mai suspin.
Îţi pun în palme veşnicia
Cu care te-oi iubi mereu
Şi voi veghea, noaptea, făclia
Să-ţi lumineze chipul tău.

Ce frumos străluceşti azi în noapte
Ca un luceafăr pe cerul senin,
Eşti adierea dulcelor şoapte
Cu care mă chemi la tine să vin.

destinul

Privesc în gol, nu te zăresc,
Ai dispărut cum ai venit,
Prin amintiri mai zăbovesc,
Oare pe tine te-am iubit?

Afară toamna mai zâmbeşte
La zbuciumul frunzei pe ram,
Apune soarele pe creste
Şi visul care nu-l mai am.

Se stinge-n vatră fumegând
Un foc pe care l-ai aprins,
Va trece vreme până când
Voi recunoaşte, m-ai învins.

Nu-ţi pune laurii pe frunte,
Nici tu şi nici altcineva,
Mi-e scrisa viaţa dinainte
De un destin în cartea mea.

asteptare

Asteapta-ma straine mai devreme

Pe acelas drum unde ne-am cunoscut,

O sa-ti aduc un brat de crizanteme

Ca sa-l presari pe unde am trecut.

 
S-acoperi o speranta cat o catedrala,

Sa-npodobesti un mugur de iubire

Pe care timpul le-a ucis cu fala

Lasand in urma doar o amintire.

 Prin ramuri desfrunzite vantul geme,

Tu nu mai vi si sufletul ma doare,

Mai stramg la piept un brat de crizanteme,

Strivesc sub pasi o frunza care moare.