pasiune si culoare

 

S-a stins pe cer o stea

 

Caut ceva să semene cu tine

La care să privesc cu drag,

Şi printre flori diamantine

Se pierde astăzi un moşneag.

 

Demult ,prin ceţuri şi ninsori

Te regăseam o adiere

Ce mă-mbata de multe ori

Şi-mi alina orice durere.

 

Acum te caut disperat

Prin hăuri şi prin stele,

Îmi ispăşesc al meu păcat

Rugându-mă la ele.

 

Pe vremea aceea doar visam,

Nici nu-mi trecea prin gând

Că astăzi la icoana ta

Mă voi ruga plângând.

 

Că voi privi in gol cândva

Spre noul crai ceresc

Şi voi cerşi pe undeva

Un loc sa te găsesc.

 

Privesc mereu nedumerit

Prin miile de stele,

Poate cumva ai revenit

O clipă printre ele.

 

Trist , în romanţe te-mpletesc

Durerea să-mi alin,

Încerc acum să mai găsesc

Un colţ de cer senin.

 

Şi fredonând târziu în noapte

Balada stelei ce s-a stins,

De ce-ai plecat aşa departe?

De ce destinul ne-a învins?

 

s-a stins pe cer o stea

din miile de aştrii

era atunci lumina mea

un chip cu ochi albaştri.

 

 

 

Amurg

 

Cât parfum se pierde-n noapte !

Câte doruri rătăcesc !

Câte lacrimi ! câte şoapte !

În zadar se risipesc.

Schimbă-ne doamne destinul

Celor singuri,celor mulţi,

Şterge-ne din soartă chinul

Şi vino să ne asculţi.

În amurg clopotul sună

Sub un cer cândva senin,

Neputinţele s-adună,

Amintirile revin.

Le trăim cât în cădere

Stelele mai luminează,

Şi sperăm o re-nviere

Într-o viaţă ce urmează

 

 

 

 

Calea pustie

 

Mai pâlpâie-n vatră

Tăciunele stins

cu apă de ploaie,

Mocneşte-n cenuşă

jarul aprins

Cândva vâlvătaie.

Plouă-ntruna

şi iar mi-e dor

De viaţă ,de tine,

Dar cade cu zgomot

un ultim zăvor

Şi noaptea revine.

Sub ploaia măruntă

încet îmi lipesc

De visuri

tâmpla fierbinte,

În noaptea târzie

tot mai rostesc

Două cuvinte.

Iluzie deşartă

în braţe te ţin

Te alint cu duioşie,

Tu mă ignori

dar eu revin

Pe calea pustie.